To read an excerpt Razele soarelui luminează foile de hârtie care stau în fața mea, în teanc, pe masă. Pe unele foi – text tipărit, pe altele – text scris de mână. În fiecare dintre ele încape o viață întreagă.
Înainte, conținutul principal al acestor scrisori erau chinul, disperarea, suferințele insuportabile, viețile distruse și deforma- te, moartea copiilor și a celor apropiați, bolile incurabile. Aces- tea erau scrisori de dinainte de moarte. Motivul lor principal era speranța într-o minune, speranța de a scăpa de nenorocirile ne- încetate. Lipsa înțelegerii a ceea ce se întâmplă, senzația de ne- dreptate a sorții, dezorientarea din cauza trădărilor și umilințelor din partea celor apropiați – nu sunt scrisori, ci o durere totală.
Au trecut anii și sensul scrisorilor s-a schimbat. Aproape toate aceste scrisori emană fericire, fericire pe care au găsit-o în sfârșit.
Nu toți oamenii scriu despre iubire și credință. Însă iubirea și credința încep treptat, pe nesimțite, să fie prezente în fiecare scrisoare. Cuvinte precum „nefericire”, „dezastru”, „trădare”, „disperare” practic nu mai există. Au rămas alte cuvinte: „deo- camdată nu reușesc”, „încă nu am putut”, „iubitul a dat greș, m-a indus în eroare”.
Când știi cine ești, de unde ai venit și încotro te îndrepți, atunci treptat dispare frica, chinul și tristețea. Viața devine un joc frumos, iar principalul premiu în acest joc este iubirea. Noi pri- mim acest premiu periodic. Apoi, îl pierdem din naivitate și din incapacitatea de a-l menține, iar apoi, trecând prin încercări și su- ferințe, îl dobândim din nou. Și treptat sufletul nostru încetează să mai depindă de acele bunuri, la care noi ne închinam înainte.
Îngândurat, eu selectez scrisorile. Ar trebui să șterg, dacă pot, și numele meu de după tată și să exclud prenumele și numele familiilor ca să nu existe un atașament de personalitatea omului,
6 S.N. Lazarev Diagnosticarea karmei (seria a doua)
să scurtez cuvintele de mulțumire și laudă la adresa mea, ca să nu fiu prea măgulit. Textele însele este mai bine să nu fie atinse.
În ultimul timp apar din ce în ce mai multe scrisori, care vorbesc despre cum s-a schimbat caracterul omului, despre cum au trecut bolile. Uneori au loc miracole, pur și simplu. Ar trebui să păstrez acele scrisori în care este vorba despre schimbările succesive, despre rezolvarea propriilor probleme. Este mai bine să pun deoparte miracolele.
Miracolul cel mai important sunt schimbarea caracterului și concepția despre lume. Dacă ai reușit să ai compasiune pentru cel care te-a jignit, în loc să-l urăști, dacă ai o atitudine mărinimoasă față de omul apropiat care te-a jignit involuntar, atunci acest lucru reprezintă un adevărat miracol. Dacă a început să-ți placă mai mult să dăruiești decât să primești, atunci și acest lucru este un miracol. Pentru ca toate aceste lucruri să fie posibile, trebuie să-ți pui sufletul în ordine. Numai atunci, în suflet va veni iubirea și îl va face fericit pe om. Iar când sufletul este sănătos, atunci apare viitorul, atunci se îndreaptă și soarta și sănătatea fizică.
Îmi vine în minte o discuție recentă cu o femeie – eu am vorbit cu ea la telefon. Aceasta a fost o consultație obișnuită, ce-i drept, la distanță. Eu nu văd această femeie, nu știu cine este.
Dar acest lucru este chiar mai bine, în acest caz este mai ușor să arăți esențialul. – Spuneți-mi, vă rog, care este problema dumneavoastră? mă adresez eu ei. – Copilului meu i s-a pus un diagnostic – retard mintal.
Pentru o clipă am rămas pe gânduri dacă merită să mă uit în câmpul copilului. Mai întâi, să studiem ce se întâmplă cu mama copilului. Trecând pe viziunea interioară, văd o imagine lamen- tabilă: în aura femeii – posibila moarte a copilului. Acest copil nu are viitor, de aceea el va trăi având o activitate minimă a con- știentului care are legătură cu viitorul. Aceasta poate fi: miopie, surzenie, retard mintal, poate avea o paralizie cerebrală. Este clar un singur lucru – boala trebuie să fie incurabilă.
Experiența supraviețuirii. Volumul 1 7
Dacă medicii ar fi învins boala care, în esență, este meca- nismul salvării sufletului, atunci copilul ar fi murit. Boala este întotdeauna o consecință. Dacă nu există viitor, rămân numai două variante: o boală incurabilă sau moartea. Ce-i drept, exis- tă și o a treia cale care era practic imposibilă înainte pentru majoritatea – credința, iubirea și salvarea voluntară a sufletului.
Însă, înainte de a salva sufletul, mai întâi trebuie să înveți să nu-l ucizi. Dar sufletul acestei femei este un dezastru (vorbind în limbajul meu de jargon) – distrugerea parțială a 7 straturi ale sufletului. Este dificil să se păstreze iubirea când sufletul se află într-o astfel de stare. Pentru supraviețuirea femeii, energia ei este suficientă, dar pentru copilul său nu a mai rămas. Este ui- mitor că acest copil nu a murit și este clar că niciun fel de medi- cină nu îl poate vindeca. Deci, ce problemă are sufletul femeii?
Încep să explic: – Orice păcat este o crimă împotriva iubirii, este o renun- țare interioară la Dumnezeu. Mai întâi, noi refuzăm iubirea și ne pierdem aspirația personală către Dumnezeu când uităm că adevărata fericire este cu mult mai mare decât ceea ce numim plăceri ale vieții. Prima pierdere a iubirii are loc complet pe nesimțite. Pentru noi, energia devine fericirea principală, nu iu- birea. Nu Dumnezeu devine principalul izvor de fericire pentru noi, ci lumea care ne înconjoară. Noi încetăm să ne stăpânim și să ne îndepărtăm de la plăcerile vieții, le diversificăm peste măsură, ne străduim să consumăm, căutăm noi și noi plăceri.
Împlinirea dorințelor, plăcerea, bucuria, consumul – toate aces- te lucruri sunt foarte bune, atâta timp cât iubirea nu este pre- judiciată. Deseori, pentru a salva iubirea trebuie să te limitezi pe tine însuți, să te abții, să renunți la ceva. Dar pentru acest lucru, iubirea și credința trebuie să fie pe primul loc. Însă, dacă începem să ne închinăm la diverși idoli, dacă găsim principala fericire în omul iubit, în familie, în muncă, în plăceri și satis- facții, atunci distrugem unitatea cu Creatorul și iubirea pleacă pe nesimțite din sufletul nostru.
8 S.N. Lazarev Diagnosticarea karmei (seria a doua)
Ca urmare a necumpătării, apare atașamentul și apoi crima împotriva sufletului. O femeie poate face avort cu ușurință, poate să renunțe la omul iubit din cauza lascivității declanșate, poate să facă abuz de sex și alcool, ceea ce este deosebit de distructiv îna- inte de concepere și în timpul sarcinii. Femeia deja nu mai poate suporta durerea sufletului și, drept răspuns, îl urăște, îl disprețu- iește pe cel care a jignit-o și nu vrea să trăiască. Lipsa dorinței de a avea un copil, gândurile de avort sunt, de asemenea, o crimă, numai că la nivel de sentimente. Și, dacă prima sarcină s-a sfârșit cu un avort atunci, subconștient, femeia ucide copilul în mod automat în timpul fiecărei sarcini ulterioare.
Când iubirea pleacă din suflet, femeia încetează să simtă prezența voii Divine în tot. Și atunci neplăcerile și umilințele, care ar trebui să te ajute să-ți curăți sufletul, duc la un rezultat contrar – la lipsa dorinței de a trăi, la tristețe, la ură față de lu- mea înconjurătoare. Nouă ni se pare că sentimentele noastre sunt iluzorii, dar acestea sunt tot atât de reale, ca și faptele noastre.
Comportamentul nostru doar consolidează sentimentele noastre, le fixează, iar ceea ce facem provine din sentimentele noastre.
Oricărei crime exterioare îi precede o crimă interioară.
Fac o pauză, reflectând dacă merită să specific detaliile. Ca să spun drept, eu însumi nu înțeleg încă multe în acel domeniu care are legătură cu o noțiune atât de ascunsă cum este sufletul nostru. Nu vreau să intru cu forța în suflet cu diagnosticarea, de aceea mă limitez la întrebarea: – Ați avut ceva în viață din ceea ce am enumerat? – Practic tot, rostește încet femeia. – Aveți mult de muncă, observ eu. Principalul, nu vă faceți drept scop salvarea copilului de boală, pentru că la nivel subcon- știent acest lucru va arăta ca o închinare la viitor și atunci efor- turile vor fi inutile. Dacă pentru dumneavoastră scopul rugăciu- nii este vindecarea, atunci acest lucru este deja un fel de magie.
Scopul principal este de a trezi iubirea și sentimentul de unitate cu Dumnezeu în sufletul copilului. Dacă sufletul învie, copilul se
Experiența supraviețuirii. Volumul 1 9
vindecă. Vreau să mai subliniez încă o dată: fericirea și sănătatea sunt produse secundare. Principala fericire este conexiunea cu Dumnezeu. Principala sănătate este sănătatea sufletului. Aspirați anume către aceste lucruri. Uitați pentru o perioadă de timp de boala copilului, gândiți-vă la sufletul dumneavoastră și la cum îl puteți ajuta.
Mă abat de la amintiri. Dacă cerul ar fi acoperit de nori, dacă ar fi plouat sau ar fi nins, ar fi fost bine. Acum pe cer nu este ni- ciun norișor. Cerul este foarte adânc, albastru și liniștit. Și aceas- ta tot este bine. Deci, este timpul să trecem la citirea scrisorilor.
Înainte, conținutul principal al acestor scrisori erau chinul, disperarea, suferințele insuportabile, viețile distruse și deforma- te, moartea copiilor și a celor apropiați, bolile incurabile. Aces- tea erau scrisori de dinainte de moarte. Motivul lor principal era speranța într-o minune, speranța de a scăpa de nenorocirile ne- încetate. Lipsa înțelegerii a ceea ce se întâmplă, senzația de ne- dreptate a sorții, dezorientarea din cauza trădărilor și umilințelor din partea celor apropiați – nu sunt scrisori, ci o durere totală.
Au trecut anii și sensul scrisorilor s-a schimbat. Aproape toate aceste scrisori emană fericire, fericire pe care au găsit-o în sfârșit.
Nu toți oamenii scriu despre iubire și credință. Însă iubirea și credința încep treptat, pe nesimțite, să fie prezente în fiecare scrisoare. Cuvinte precum „nefericire”, „dezastru”, „trădare”, „disperare” practic nu mai există. Au rămas alte cuvinte: „deo- camdată nu reușesc”, „încă nu am putut”, „iubitul a dat greș, m-a indus în eroare”.
Când știi cine ești, de unde ai venit și încotro te îndrepți, atunci treptat dispare frica, chinul și tristețea. Viața devine un joc frumos, iar principalul premiu în acest joc este iubirea. Noi pri- mim acest premiu periodic. Apoi, îl pierdem din naivitate și din incapacitatea de a-l menține, iar apoi, trecând prin încercări și su- ferințe, îl dobândim din nou. Și treptat sufletul nostru încetează să mai depindă de acele bunuri, la care noi ne închinam înainte.
Îngândurat, eu selectez scrisorile. Ar trebui să șterg, dacă pot, și numele meu de după tată și să exclud prenumele și numele familiilor ca să nu existe un atașament de personalitatea omului,
6 S.N. Lazarev Diagnosticarea karmei (seria a doua)
să scurtez cuvintele de mulțumire și laudă la adresa mea, ca să nu fiu prea măgulit. Textele însele este mai bine să nu fie atinse.
În ultimul timp apar din ce în ce mai multe scrisori, care vorbesc despre cum s-a schimbat caracterul omului, despre cum au trecut bolile. Uneori au loc miracole, pur și simplu. Ar trebui să păstrez acele scrisori în care este vorba despre schimbările succesive, despre rezolvarea propriilor probleme. Este mai bine să pun deoparte miracolele.
Miracolul cel mai important sunt schimbarea caracterului și concepția despre lume. Dacă ai reușit să ai compasiune pentru cel care te-a jignit, în loc să-l urăști, dacă ai o atitudine mărinimoasă față de omul apropiat care te-a jignit involuntar, atunci acest lucru reprezintă un adevărat miracol. Dacă a început să-ți placă mai mult să dăruiești decât să primești, atunci și acest lucru este un miracol. Pentru ca toate aceste lucruri să fie posibile, trebuie să-ți pui sufletul în ordine. Numai atunci, în suflet va veni iubirea și îl va face fericit pe om. Iar când sufletul este sănătos, atunci apare viitorul, atunci se îndreaptă și soarta și sănătatea fizică.
Îmi vine în minte o discuție recentă cu o femeie – eu am vorbit cu ea la telefon. Aceasta a fost o consultație obișnuită, ce-i drept, la distanță. Eu nu văd această femeie, nu știu cine este.
Dar acest lucru este chiar mai bine, în acest caz este mai ușor să arăți esențialul. – Spuneți-mi, vă rog, care este problema dumneavoastră? mă adresez eu ei. – Copilului meu i s-a pus un diagnostic – retard mintal.
Pentru o clipă am rămas pe gânduri dacă merită să mă uit în câmpul copilului. Mai întâi, să studiem ce se întâmplă cu mama copilului. Trecând pe viziunea interioară, văd o imagine lamen- tabilă: în aura femeii – posibila moarte a copilului. Acest copil nu are viitor, de aceea el va trăi având o activitate minimă a con- știentului care are legătură cu viitorul. Aceasta poate fi: miopie, surzenie, retard mintal, poate avea o paralizie cerebrală. Este clar un singur lucru – boala trebuie să fie incurabilă.
Experiența supraviețuirii. Volumul 1 7
Dacă medicii ar fi învins boala care, în esență, este meca- nismul salvării sufletului, atunci copilul ar fi murit. Boala este întotdeauna o consecință. Dacă nu există viitor, rămân numai două variante: o boală incurabilă sau moartea. Ce-i drept, exis- tă și o a treia cale care era practic imposibilă înainte pentru majoritatea – credința, iubirea și salvarea voluntară a sufletului.
Însă, înainte de a salva sufletul, mai întâi trebuie să înveți să nu-l ucizi. Dar sufletul acestei femei este un dezastru (vorbind în limbajul meu de jargon) – distrugerea parțială a 7 straturi ale sufletului. Este dificil să se păstreze iubirea când sufletul se află într-o astfel de stare. Pentru supraviețuirea femeii, energia ei este suficientă, dar pentru copilul său nu a mai rămas. Este ui- mitor că acest copil nu a murit și este clar că niciun fel de medi- cină nu îl poate vindeca. Deci, ce problemă are sufletul femeii?
Încep să explic: – Orice păcat este o crimă împotriva iubirii, este o renun- țare interioară la Dumnezeu. Mai întâi, noi refuzăm iubirea și ne pierdem aspirația personală către Dumnezeu când uităm că adevărata fericire este cu mult mai mare decât ceea ce numim plăceri ale vieții. Prima pierdere a iubirii are loc complet pe nesimțite. Pentru noi, energia devine fericirea principală, nu iu- birea. Nu Dumnezeu devine principalul izvor de fericire pentru noi, ci lumea care ne înconjoară. Noi încetăm să ne stăpânim și să ne îndepărtăm de la plăcerile vieții, le diversificăm peste măsură, ne străduim să consumăm, căutăm noi și noi plăceri.
Împlinirea dorințelor, plăcerea, bucuria, consumul – toate aces- te lucruri sunt foarte bune, atâta timp cât iubirea nu este pre- judiciată. Deseori, pentru a salva iubirea trebuie să te limitezi pe tine însuți, să te abții, să renunți la ceva. Dar pentru acest lucru, iubirea și credința trebuie să fie pe primul loc. Însă, dacă începem să ne închinăm la diverși idoli, dacă găsim principala fericire în omul iubit, în familie, în muncă, în plăceri și satis- facții, atunci distrugem unitatea cu Creatorul și iubirea pleacă pe nesimțite din sufletul nostru.
8 S.N. Lazarev Diagnosticarea karmei (seria a doua)
Ca urmare a necumpătării, apare atașamentul și apoi crima împotriva sufletului. O femeie poate face avort cu ușurință, poate să renunțe la omul iubit din cauza lascivității declanșate, poate să facă abuz de sex și alcool, ceea ce este deosebit de distructiv îna- inte de concepere și în timpul sarcinii. Femeia deja nu mai poate suporta durerea sufletului și, drept răspuns, îl urăște, îl disprețu- iește pe cel care a jignit-o și nu vrea să trăiască. Lipsa dorinței de a avea un copil, gândurile de avort sunt, de asemenea, o crimă, numai că la nivel de sentimente. Și, dacă prima sarcină s-a sfârșit cu un avort atunci, subconștient, femeia ucide copilul în mod automat în timpul fiecărei sarcini ulterioare.
Când iubirea pleacă din suflet, femeia încetează să simtă prezența voii Divine în tot. Și atunci neplăcerile și umilințele, care ar trebui să te ajute să-ți curăți sufletul, duc la un rezultat contrar – la lipsa dorinței de a trăi, la tristețe, la ură față de lu- mea înconjurătoare. Nouă ni se pare că sentimentele noastre sunt iluzorii, dar acestea sunt tot atât de reale, ca și faptele noastre.
Comportamentul nostru doar consolidează sentimentele noastre, le fixează, iar ceea ce facem provine din sentimentele noastre.
Oricărei crime exterioare îi precede o crimă interioară.
Fac o pauză, reflectând dacă merită să specific detaliile. Ca să spun drept, eu însumi nu înțeleg încă multe în acel domeniu care are legătură cu o noțiune atât de ascunsă cum este sufletul nostru. Nu vreau să intru cu forța în suflet cu diagnosticarea, de aceea mă limitez la întrebarea: – Ați avut ceva în viață din ceea ce am enumerat? – Practic tot, rostește încet femeia. – Aveți mult de muncă, observ eu. Principalul, nu vă faceți drept scop salvarea copilului de boală, pentru că la nivel subcon- știent acest lucru va arăta ca o închinare la viitor și atunci efor- turile vor fi inutile. Dacă pentru dumneavoastră scopul rugăciu- nii este vindecarea, atunci acest lucru este deja un fel de magie.
Scopul principal este de a trezi iubirea și sentimentul de unitate cu Dumnezeu în sufletul copilului. Dacă sufletul învie, copilul se
Experiența supraviețuirii. Volumul 1 9
vindecă. Vreau să mai subliniez încă o dată: fericirea și sănătatea sunt produse secundare. Principala fericire este conexiunea cu Dumnezeu. Principala sănătate este sănătatea sufletului. Aspirați anume către aceste lucruri. Uitați pentru o perioadă de timp de boala copilului, gândiți-vă la sufletul dumneavoastră și la cum îl puteți ajuta.
Mă abat de la amintiri. Dacă cerul ar fi acoperit de nori, dacă ar fi plouat sau ar fi nins, ar fi fost bine. Acum pe cer nu este ni- ciun norișor. Cerul este foarte adânc, albastru și liniștit. Și aceas- ta tot este bine. Deci, este timpul să trecem la citirea scrisorilor.
Kreen
