Capitolul 1.

Interacțiunea științei cu religia pentru ceea ce a săvârșit cândva și știința, pur și sim- plu, nu putea să accepte acest lucru ca fiind o credin- ță, deoarece nu existau dovezi fizice. În schimb, religia vorbea în mod permanent despre acest lucru. Să ne amintim ce a spus Hristos: „Să nu mai păcătuiești ca să nu ți se întâmple ceva mai rău”, fiind prezentă aici o le- gătură directă dintre comportamentul omului, pe de-o parte, și sănătatea sa și destinul său, pe de altă parte.
Ce înseamnă karma și ce este păcatul? În termeni simpli, karma reprezintă legea cauzei și a efectului.
Trecutul nostru nu dispare nicăieri. Acesta există și noi suntem legați de el. În plus, ne influențează pre- zentul și viitorul. Karma reprezintă un concept al filo- zofiei indiene și aceasta include în sine nu doar legea cauzei și a efectului, ci și noțiunea de „cronică Akashă”.
Filozofia vedică vorbește despre faptul că există un eter cosmic în care sunt înregistrate toate evenimen- tele. În acesta se păstrează și istoria destinului fiecărui om. Astfel, tot ceea ce un om a săvârșit cândva, în mod inevitabil, are urmări asupra zilei de azi și a celei de mâine. Experiența nu dispare nicăieri. Tocmai acest lucru se subînțelege prin noțiunea de karmă.
În religiile avraamice și în curentele Creștinismu- lui, problema karmei este evitată pentru că este nevo- ie de clarviziune, inspirație și revelație de Sus pentru ca aceasta să fie clarificată. Cunoștințele, dobândite de către civilizația noastră cu mai mult de cinci mii de ani în urmă și care sunt oglindite de filozofia indiană, au fost mult mai greu înțelese de conștiința europeană pentru că noțiunea de karmă și cea de întrupări repe- tate ale sufletului – a reîncarnării – a slăbit interesul omului pentru viață. Știința dialectică și-a jucat rolul în acest caz: în cultura orientală, atenția omului este orientată către lumea sa interioară, iar în cea occiden- tală – către lumea exterioară și, în mod corespunzător, conform legii unității și a luptei contrariilor, această divizare a dus la propriile rezultate.
Conceptul oriental de „karmă” a ajuns în cultura europeană sub forma conceptului de „păcat”. Dacă am aprofunda această problemă, atunci noțiunea de păcat reprezintă chiar noțiunea de karmă iar fapta rea, co- misă de un om, nu va rămâne nepedepsită și, mai de- vreme sau mai târziu, el va plăti pentru propriile sale păcate. Totuși, spre deosebire de religiile orientale, în religiile avraamice oamenii sunt pedepsiți de Creator, de Cel de Sus, pentru faptele lor păcătoase. Despre aceasta se vorbește și în Creștinism, și în Iudaism, și în Islam.
Apropo, iată un fapt interesant: în India există no- țiunea de karmă, însă fiecare om are o karmă proprie, personală, iar dacă a păcătuit mult în viețile trecute, atunci va plăti pentru păcate în această viață. Oare comportamentul părinților influențează destinul co- piilor? Specialiștii indieni răspund negativ la această întrebare. Iată de ce, până în ziua de azi, în India, mii de mame stropesc cu benzină soțiile propriilor copii și le dau foc pentru ca aceștia, rămânând văduvi, să-și poată găsi o pereche mult mai potrivită.