ÎINTRODUCERE

În ultimul timp primesc multe scrisori de la oameni care abia încep să îmi cunoască cercetări- le – de la cei grav bolnavi, de la cei cărora nu li se armonizează destinul, de la cei pe care îi urmăresc neplăcerile și nenorocirile. Oamenii cer ajutor și, de regulă, pun două întrebări: „De ce îmi este dat să trăiesc toate aceste lucruri?” și „Ce să fac?”. Aceste scrisori sunt destul de greu de citit întrucât, efec- tiv, în fiecare mesaj există o tragedie și, din păcate, o lipsă totală de înțelegere a situației create.
O femeie și-a enumerat nenorocirile și proble- mele pe câteva pagini ale unei scrisori, care o ur- măreau încă din copilărie, iar la final a scris: „Am ci-
tit câteva cărți de-ale Dumneavoastră. Ajutați-mă!”
I-am răspuns prin următoarele rânduri: „Câteva
cărți – deja nu este rău. Însă trebuie să citiți toate căr- țile cu atenție pentru a schimba situația cu adevărat și, pe deasupra, să nu le citiți asemenea unui roman polițist sau a unei literaturi, ci să le aprofundați, să le înțelegeți și să le acceptați cu inima. Iar după citirea cărților, trebuie să vă schimbați”.
Aș vrea să subliniez încă o dată: eu nu mă ocup cu tratarea oamenilor, eu îi ajut să se vinde- ce – informația, cărțile și seminariile mele ajută.
Disponibilitatea unui om de a se schimba, de a-și schimba concepția de viață – asupra trecutului, a prezentului și a viitorului – este foarte importan- tă. Dacă un om nu este pregătit să se schimbe și se așteaptă să se vindece fără a-și îmbunătăți caracte- rul și viziunea asupra lumii atunci, din punctul meu de vedere, el are puține perspective.
În general, numeroasele scrisori trimise de citi- tori se referă la sănătate, la destin și la relațiile fa- miliale. Conținutul acestor scrisori dovedește fap- tul că, deși mulți oameni îmi citesc cărțile, ei nu-și imaginează prea clar ce înseamnă boala, în ce mod apare aceasta și cum poate fi tratată.
De curând, am primit o astfel de scrisoare:
„Bună ziua, Serghey Nicolaevici!
Am 21 de ani. De abia am început să Vă citesc cărțile și trebuie să spun că sunt foarte impresionată.
Deși sunt interesată de un asemenea gen de literatu- ră, nu am mai întâlnit nimic asemănător înainte.
Vreau să Vă întreb: oare mai primiți pacienți la consultații? Este vorba despre faptul că mă rog și îi cer iertare lui Dumnezeu, dar mi se pare că totuși nu înțeleg ceva pe deplin. Din această cauză, n-ar fi rău dacă m-ați diagnostica și pe mine și întreaga mea fa- milie.
Vă mulțumesc foarte mult, cu anticipație”.
Firește, mulți oameni ar dori să primească atât o diagnosticare personală cât și pentru întreaga fa- milie ca să afle ce trebuie să facă pentru a se vindeca și pentru a-și îmbunătăți destinul. Însă informația conținută în cărțile mele este pe deplin suficientă pentru a-ți aduce în armonie sufletul, destinul și sănătatea.
Ce-i drept, am întâlnit un fenomen interesant: unii dintre pacienții mei mi-au povestit că au în- ceput să înțeleagă ceea ce este prezentat în cărți abia după 10-15 ani de studiu minuțios. De ce se întâmplă așa? Deoarece înțelegerea presupune în- totdeauna o schimbare interioară. Dacă un om nu este în stare să se schimbe, acesta nu va putea să înțeleagă și să asimileze ceva nou. Iar schimbarea este un proces destul de important, de lungă dura- tă, uneori dureros. Din acest motiv, de regulă, cărți- le mele sunt înțelese mai ușor de acei oameni care au trecut prin încercări serioase, nenorociri, acei oameni care s-au străduit să-și înfrunte probleme- le și au crezut în Dumnezeu.
Credința în Dumnezeu a avut întotdeauna legă- tură cu noțiunea de jertfă, cu noțiunea de detașare de propriul „Eu” exterior, uman. Omul care nu vrea să se sacrifice, omul zgârcit și lacom, își pierde pe neobservate credința în Dumnezeu.
Să ne amintim de parabola biblică despre Cain și Abel. Dumnezeu a primit darurile lui Abel, dar nu și pe cele ale lui Cain. De ce? Deoarece sufletul lui Cain s-a îndepărtat de Dumnezeu, fiindcă bunăsta- rea, îndestularea și sănătatea s-au dovedit a fi mai importante pentru el decât iubirea și sacrificiul, ceea ce a și demonstrat prin comportamentul său ulterior când și-a ucis propriul frate.
Citirea cărților și vindecarea sunt cu mult mai grele pentru un om zgârcit, invidios, lacom. Căci în cărțile mele vorbesc despre faptul că sufletul este pe primul loc și că, dacă acesta este bolnav, atunci se vor îmbolnăvi inevitabil și destinul și trupul unui om.
Recent, am cumpărat din piață mături pentru baie și am intrat în vorbă cu un vânzător. – Spuneți-mi, m-am adresat eu lui, dar cum este mai bine să folosesc pelinul în baie? – Prima dată, pur și simplu, atârnați-l, lăsați-l să dea miros. Când mirosul se va epuiza, umeziți-l și atârnați-l din nou. Pelinul va răspândi o mireasmă plăcută încă mult timp. Iar apoi puteți să faceți o infuzie și să-l stropiți pe cuptorul de piatră.
Din una în alta, ne-am luat cu vorba despre sănătate. Vânzătorul, un om bun și plin de viață, brusc, îmi comunică vesel: – Iată, am 65 de ani și mă simt minunat.
Sincer vorbind, eu eram uimit și chiar am între- bat din nou: – Câți? 65?
El a dat din cap în semn de aprobare, iar eu i-am spus: – Dezvăluiți-mi secretul longevității dumnea- voastră și a bunei dispoziții.
Eu credeam că va începe să-mi povestească des- pre anumite diete miraculoase, vitamine, exerciții fizice. Răspunsul acestui bărbat simplu m-a uluit: – Știți de ce oamenii îmbătrânesc repede în zi- lele noastre? Au puțină bunătate în ei. Oamenii au încetat să zâmbească. Trebuie să zâmbești mai des!
Iar apoi el a adăugat: – Trebuie să bei apă pură. Ecologia este de o calitate foarte slabă în prezent. Trebuie să te miști mai mult, mișcarea înseamnă viață.
Acest om mi-a dat doar câteva recomandări, dar cel mai important lucru pe care l-a menționat – în esență, o stare interioară de bucurie, de fericire, o acceptare a ceea ce se întâmplă. Tocmai aceasta este rețeta longevității.